Name: Jocul dragostei și al întâmplării // Sala Mare
Start: 2026-05-30T19:00:00+03:00
End: 2026-05-30T21:15:00+03:00
Location: Teatrul National "Vasile Alecsandri" Iasi

$Jocul dragostei \u0219i al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii \/\/ Sala Mare$

Autor: Pierre de Marivaux
Direcția de scenă: Ovidiu Lazăr
Scenografia: Alina Dincă-Pușcașu
Distribuția: Livia Iorga, Mălina Lazăr, Daniel Busuioc, Horia Veriveș, Dumitru Georgescu, Radu Homiceanu, Ioan Ursulescu

Durata: 1h 30 min.

ȘAPTE GÂNDURI DE SPECTACOL (OVIDIU LAZĂR)
1. Este dragostea un joc?
Da. Noi, oamenii, ne jucăm adesea cu dragostea. O provocăm uneori din instinct. O stârnim alteori cu stările, cu capriciile, cu umorile, cu temerile noastre naive şi hilare.
2. Este întâmplarea un joc?
Da. Numai că întâmplarea se joacă imprevizibil şi enigmatic cu oamenii. E pusă mereu la cale de Cineva, invizibil, dar palpabil la nivel de destin; omniprezent ca o rază de lumină care ne preface în păpuși frumoase sau în figurine fosforescente...Ca cele din turnurile cu ceas sau ca cele de pe cutiile muzicale.
3. Venim din lumină şi plecăm în lumină...
Primul gând de spectacol.
4. Un spectacol inteligent, cu multe coduri şi semne benigne, care să transforme surâsul în râs şi gândurile în sentimente.
5. Am construit o comedie, nu un vodevil. Mă interesează râsul transparent, organic, terapeutic, şi nu hlizeala de show televizionist.
6. L-am scos pe Marivaux din interiorul de salon în exteriorul unei miniaturale grădini de la Versailles. Fluxul întâmplărilor capătă astfel o dinamică aproape muzicală şi devine un balet mecanic încântător. Iar dragostea, în expansiunea ei năbădăioasă de "plein-air", dezvoltă permanent fațete inedite, imprevizibile şi insolite de evoluție. Ca un cristal rotit în lumină...
7. 290 de ani de la premieră. E ceva! Întâmplările sunt aceleași. Dragostea este aceeaşi. Noi, cei de azi, suntem oare altfel?
Am creat o linie de mişcare "pandemică": actorii nu se apropie la mai mult de 1,5 metri unul de altul. Adaptare, imaginație, provocări...toate ne-au dus la o reformulare a teatralității. Am transformat un necaz într-o bucurie. Ca întotdeauna, Teatrul rămâne un panaceu al supraviețuirii...
La urma urmei, un spectacol ca o bijuterie pentru suflet. Gândurile bune îi dau strălucire, iar sentimentele îl aşează cu drag în memoria afectivă.
Un spectacol prin care descoperim că întâmplările ne aparțin exact în măsura în care le înțelegem, le trăim şi le facem să fie şi să rămână ale noastre. Ale fiecăruia dintre noi...