Advertisement
Tara von Neudorf (n. 1974) revine cu o nouă expoziție corozivă ce pune istoria mondială și românească pe soclul infamiei și al grotescului. Discursul demitizant este probabil testul ultim al oricărei societăți deschise. Dacă poți să te raportezi critic sau ironic față de trecutul tău, să-ți iei în balon prezentul și să nu te auto iluzionezi cu utopice proiecte colective se poate spune că ți-ai exersat pînă la ultimele consecințe libertatea de gîndire. Dacă în urma acestui exercițiu societatea în care trăiești nu te strivește se poate vorbi despre o comunitate suportabilă unde nu totul e pierdut. Arta lui Tara este un proces continuu de demascare a istoriei, a poveștilor colective care ne-au însîngerat trecutul și ne debusolează prezentul. În tinerețe Tara a fost profesor de istorie în zona Sibiului și de aceea o mare parte dintre lucrările lui sunt intervenții pe hărți sau planșe pedagogice vechi. Gestul acesta de a interveni cu tuș peste o imagine menită să “construiască gîndirea tineretului comunist” este punctul zero al procesului ce mai tîrziu îi va deveni o marcă proprie. Cu toții am intervenit pe cărțile școlii introducînd ilaritate, încercînd să scăpăm de plictisul introdus de profesori terni. Îmi amintesc și eu: mustăți sau coarne lui Ceaușescu de pe prima pagină, obscenități pe planșele de biologie, virgule puse în așa fel încît sensul propozițiilor să comunice altceva, grafisme suprarealiste ca niște anluminuri poveriste ce făceau trecerea timpului suportabilă. De acolo se trage procesul artistului sibian la fel cum cinismul existențial al lui Cioran are de a face cu fotbalul morbid cu tigve de prin cimitirul de pe coasta Boacii. De altfel există un sarcasm morbid al locului, cînd Tara face lucrări tridimesionale ele sunt niște colaje tridimesionale, combine-uri în care apar elemente ale vechii locuiri tradiționale altoite cu schelete de felurite animale ca niște totemuri sintetice al istoriei locului. Observăm cum spiritul caustic al lui Cioran renaște prin Tara și dă seama de o paideumă gotic funebră specifică miijlocului saxon al țării.
Moraliștii cu greutate din artele vizuale vin iată din Sibiu: Perjovschi și Tara. Ambii au o artă care are ca finalitate punerea în abis a atașamentului față de anumite povești ce ne transformă din bestii necivilizate în monștrii civilizatori. Perjo o face din perspectiva unei ideologii progresiste bine conturate dar Tara pare că o face “dinafara artei și moralei” atacînd și anihilînd tot - miturile istorice, prezentul patriotard, politicienii robotizați, galerii și galeriști (da, n-am scăpat), în final întorcînd armele chiar înspre el însuși-. Acest tip de război moral total este poate mai credibil și e un exercițiu al umanismului ultim: presupune că după ce ne-am scuturat de toată zgura iluziilor istorice, la final, rămîne omul zgribulit, esențialmente bun, conștient că e vinovat de tot acest accident existențial al căderii în lume. (Dan Popescu)
P.S. După cum vedeți mai sus Tara von Neudorf și-a schimbat temporar numele pentru această expoziție în cinstea lui nea Ion Bârlădeanu ( care-i pocea prietenește numele în Tara von Niumarkt). Această expoziție îi este dedicată.
Advertisement
Event Venue & Nearby Stays
Malmaison, Farmaciile Dona, Calea Plevnei, București, România,Bucharest, Romania
