Advertisement
Propun ca schemă de lucru o poveste în trei mișcări, pentru a descrie simplist relația dintre om, limbaj și ideologie. Mă interesează în special ultima mișcare, cea în care deși omul se crede eliberat de ideologie este ca niciodată mai prins în lanțurile ei de aur Mișcarea 1: Limba este casa ființei, spune M. Heidegger. Omul stă bine mersi în casa/fortăreața ființei, limba ideologiei nu intră.
Mișcarea 2: Limba ideologiei intră (le dărâmă?) în case cu ajutorul bombardamentului media. Omul nu mai stă bine mersi.
Mișcarea 3: Omul iese din casa ființei de atîta limbă a ideologiei și se duce în pădurea ființei, crezînd că a scăpat. Omul crede el că a scăpat de ideologie, dar vom vedea în cele ce urmează că nu e chiar așa. În Critica Rațiunii Cinice, P. Sloterdijk argumentează că noțiunea însuși de post-ideologie dă naștere celor mai adânci și oarbe forme de ideologie.
Ia naștere un soi de falsă conștiință sau fals cinism, care are ca scop să dea obiectivitate unui anumit punct de vedere, pretinzînd un cinism neutru, fără a fi cu adevărat așa. Mai degrabă decât să ajute la evitarea ideologiei, această strategie nu face decât să adâncească angajamentul față de una existentă.
Mă interesează să ilustrez, în măsura posibilităților, la ce fel de emoții poate să dea naștere această (a nu știu câta) conștiință falsă. Să fie oare acest gen de ([pseudo-]rece?) realizare care de-realizează un receptacol pentru distilarea de noi forme de emoții?
Marsilio da Padova îmi dă un indiciu important, de la care pornesc în deslușirea vizuală a acestor aspecte: “C’e l’orso nel discorso.”
Sebastian Big este reprezentat la Cluj-Napoca de Biju Gallery.
Advertisement
Event Venue & Nearby Stays
Strada Șelari 13-15, 030068 București, România, Strada Șelari 13-15, 030068 București, România,Bucharest, Romania
