Advertisement
Acad. Ioan-Aurel Pop va aborda tema unirii românilor transilvăneni cu Biserica Romei, prezentând contextul istoric și relevante elemente de detaliu care au jalonat acest important proces din istoria românilor: „În urmă cu circa 325 de ani, se petreceau în istoria românilor din Transilvania evenimente importante, cu urmări până astăzi. La 21 martie 1697, Sinodul Bisericii Ortodoxe a românilor din Transilvania, prezidat de mitropolitul Teofil, decide unirea acesteia cu Roma, după regulile Conciliului de la Florența, condiția fiind ca clerul român să primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. La 7 octombrie 1698, Sinodul, prezidat de mitropolitul Atanasie Anghel, format din 38 de protopopi ai Bisericii românești din Transilvania, decide iarăși unirea cu Roma. La 16 februarie 1699, se dă Prima Diplomă Leopoldină (imperială) de unire: se înființează oficial Biserica Română Unită cu Roma reconfirmată și se dau clerului român unit drepturi egale cu cele ale clerului latin (catolic). La 14 septembrie 1700, se ține sobor mare al lui Atanasie cu repetarea declarației de unire. Totuși, unirea nu avansa. La 19 martie 1701, se dă A Doua Diplomă Leopoldină a Unirii, prin care drepturile egale se extind și asupra mirenilor. Întreaga națiune română din Transilvania și biserica ei urmau să fie egale cu națiunile „istorice” privilegiate și cu bisericile lor. La 25 iunie 1701, are loc instalarea episcopului Atanasie Anghel la Alba Iulia, în catedrala lui Mihai Viteazul, în prezența a 54 de protopopi, a 1000 de preoți și a 2000 de mireni, care semnează un nou document de unire. Prevederile Diplomei Leopoldine din 1701, de extindere a drepturilor egale și asupra românilor mireni, nu s-au aplicat niciodată. Ca urmare, unirea nu a reușit pe deplin. În 1761, se recunoaște existența Bisericii Ortodoxe a românilor din Transilvania, la rang de episcopie, în frunte cu sârbul Dionisie Novacovici (urmat de sârbii Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici, Gherasim Adamovici, până la primul român, Vasile Moga, la începutul secolului al XIX-lea). Reședința episcopiei a fost la Rășinari. Astfel, din 1761, românii transilvăneni au avut oficial două biserici, ambele de rit bizantin.”
Ioan-Aurel Pop, absolvent al Liceului „Andrei Șaguna“ din Brașov, a urmat cursurile Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca șef de promoție. În 1989 și-a susținut teza de doctorat intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI“.
A desfășurat o bogată activitate didactică: asistent, lector, conferențiar. Din 1996, este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă și istoria artei a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, unde susține cursurile de paleografie latină, istoria Transilvaniei, istoria medievală a României. Începând cu anul 2002 este coordoator de doctorate în domeniul istoriei. În perioada 2012-2020 a deținut două mandate de rector al acestei universități.
Profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) și Universitatea Ca’ Foscari din Veneția (2003-2008).
În perioada 1994-1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, între 2003 și 2007, directorul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția. Din 1993 este cercetător științific la Centrul de Studii Transilvane din Cluj Napoca, pe care l-a condus în calitate de director până în anul 2018.
A fost director şi membru în diverse proiecte colective de cercetare ştiinţifică naţionale şi internaţionale (granturi şi burse de cercetare acordate de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, Ministerul Educației Naționale şi Academia Română, finanţate de Uniunea Europeană sau de statul român). Coordonator şi organizator al mai multor conferinţe internaţionale şi proiecte editoriale, implicând zeci de cercetători din ţară şi din străinătate.
Autor a peste 70 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare, volume îngrijite și a peste 1000 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici în volume separate, reviste de specialitate și publicații de cultură.
Este membru în societăți și organizații profesionale: membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte, Paris, 1999, membru al Ateneo Veneto, din 2005, membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă, Salzburg, din 2013, membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova, 2015, membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice, Milano, din 1990, membru al Institutului pentru Intâlniri Internaţionale din Gorizia, din 2005, membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia, din 2006, membru al International and Adult Continuing Education – IACE, Hall of Fame, din 2013, membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, 2013, membru titular cu drept de vot în Comitetul de monitorizare a Programului Operaţional Regional – POR, 2014-2020, membru al Uniunii Scriitorilor, 2017, membru în Consiliul Consultativ al Ministerului Educației Naționale, din 2018, copreședinte al Comisiei Naţionale de fundamentare a Planului naţional de adoptare a monedei euro, din 2018.
În anul 2001 a fost ales membru corespondent, apoi în 2010, membru titular al Academiei Române. Este președintele Academiei Române din anul 2018.
𝐈𝐧𝐭𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫ă.
Conferința va fi transmisă în direct și poate fi urmărită pe canalul YouTube al Academiei Române, accesând: https://www.youtube.com/@academiaromana8832/streams.
Advertisement
Event Venue & Nearby Stays
Sala Dalles, Nicolae Balcescu 18,Bucharest, Romania
